Așa cum vă spuneam în postarea anterioară, timp de trei săptămâni am fost implicată în proiectul Tabăra de sănătate pentru copii supraponderali.
O să vă mărturisesc câteva din concluziile mele referitoare la cauzele acestei mari probleme care începe să predomine și la copiii noștri:
- sedentarismul: ocupați cu jocurile pe calculator, navigarea pe internet și privitul la televizor, copiii noștri uită să mai facă mișcare. Și nu doar că uită, dar e mult mai ușor pentru ei să stea comozi pe un scaun sau pe un fotoliu și să vizioneze poze și filmări cu peisaje din țara noastră decât să facă drumeții în aceste locuri. Am auzit de multe ori ”De ce să mergem acolo? Pot să văd și pe net cum arată!”.
- alimentația deficitară: da, e vorba și de mâncarea fast food, dar și de mâncarea pregătită în casă: ”Nu îmi place supa aceasta!” ” De ce?” ” Păi eu nu mănânc supă acasă! Acasă mâncăm doar cartofi prăjiți, pizza, dulciuri!”. Părinții foarte ocupați cu serviciul lor ajung acasă destul de obosiți pentru ”a mai pierde vremea” și în bucătărie. O porție de cartofi prăjiți în ulei se face mult mai repede decât o ciorbă, ketch-up-ul e mult mai la îndemână decât o salată de legume. Și sunt multe alte astfel de exemple. Ca să nu zic că le permitem copiilor să se îndoape cu dulciuri în loc să le dăm un fruct în schimb.
- educația: o mare problemă a celor care ajung obezi este lipsa educației în ceea ce privește un stil de viață sănătos. Mă refer în special la importanța exercițiului fizic sub orice formă a lui și la educarea copilului referitor la ce înseamnă să mănânci sănătos. Nu acuz pe nimeni de aceste carențe în ale educației, dar aș sugera: o mai mare implicare socială și familială; niște ore/ activități de nutriție în școală/ grădinițe;ar prinde bine ca orele/activitățile de sport să nu mai fie înlocuite de altele.
Am văzut cum mișcarea organizată (și nu pot spune că a fost un efort fizic extraordinar de mare) alături de un regim alimentar bine calibrat din punct de vedere caloric au dus la scăderi în greutate de peste 8 kg în 3 săptămâni. Toate acestea fără înfometare sau epuizare fizică. Din contră s-au mâncat pizza, shaorma, cheseburger , bineînțeles că toate s-au încadrat intr-un anumit număr de calorii acceptat. S-a exclus uleiul din meniul lor, s-au mâncat foarte multe legume și multă carne (pește și pui) la grătar, salate de legume și fructe. Se puteau da și mai mult dacă motivația acestor copii era mai mare, iar rezistența lor față de mișcare (vorbesc aici de la simple plimbări, drumeții pe munte, jocuri de baschet, fotbal etc până la exerciții specifice pentru anumite grupe musculare la sala de fitness) nu era așa de mare la început. Oricum rezultatele acestui program, primul din câte știu în țară, au fost foarte bune.
Sper ca acești copii să aplice măcar o parte din ceea ce au învățat în această tabără și în viața de zi cu zi!
O să vă mărturisesc câteva din concluziile mele referitoare la cauzele acestei mari probleme care începe să predomine și la copiii noștri:
- sedentarismul: ocupați cu jocurile pe calculator, navigarea pe internet și privitul la televizor, copiii noștri uită să mai facă mișcare. Și nu doar că uită, dar e mult mai ușor pentru ei să stea comozi pe un scaun sau pe un fotoliu și să vizioneze poze și filmări cu peisaje din țara noastră decât să facă drumeții în aceste locuri. Am auzit de multe ori ”De ce să mergem acolo? Pot să văd și pe net cum arată!”.
- alimentația deficitară: da, e vorba și de mâncarea fast food, dar și de mâncarea pregătită în casă: ”Nu îmi place supa aceasta!” ” De ce?” ” Păi eu nu mănânc supă acasă! Acasă mâncăm doar cartofi prăjiți, pizza, dulciuri!”. Părinții foarte ocupați cu serviciul lor ajung acasă destul de obosiți pentru ”a mai pierde vremea” și în bucătărie. O porție de cartofi prăjiți în ulei se face mult mai repede decât o ciorbă, ketch-up-ul e mult mai la îndemână decât o salată de legume. Și sunt multe alte astfel de exemple. Ca să nu zic că le permitem copiilor să se îndoape cu dulciuri în loc să le dăm un fruct în schimb.
- educația: o mare problemă a celor care ajung obezi este lipsa educației în ceea ce privește un stil de viață sănătos. Mă refer în special la importanța exercițiului fizic sub orice formă a lui și la educarea copilului referitor la ce înseamnă să mănânci sănătos. Nu acuz pe nimeni de aceste carențe în ale educației, dar aș sugera: o mai mare implicare socială și familială; niște ore/ activități de nutriție în școală/ grădinițe;ar prinde bine ca orele/activitățile de sport să nu mai fie înlocuite de altele.
Am văzut cum mișcarea organizată (și nu pot spune că a fost un efort fizic extraordinar de mare) alături de un regim alimentar bine calibrat din punct de vedere caloric au dus la scăderi în greutate de peste 8 kg în 3 săptămâni. Toate acestea fără înfometare sau epuizare fizică. Din contră s-au mâncat pizza, shaorma, cheseburger , bineînțeles că toate s-au încadrat intr-un anumit număr de calorii acceptat. S-a exclus uleiul din meniul lor, s-au mâncat foarte multe legume și multă carne (pește și pui) la grătar, salate de legume și fructe. Se puteau da și mai mult dacă motivația acestor copii era mai mare, iar rezistența lor față de mișcare (vorbesc aici de la simple plimbări, drumeții pe munte, jocuri de baschet, fotbal etc până la exerciții specifice pentru anumite grupe musculare la sala de fitness) nu era așa de mare la început. Oricum rezultatele acestui program, primul din câte știu în țară, au fost foarte bune.
Sper ca acești copii să aplice măcar o parte din ceea ce au învățat în această tabără și în viața de zi cu zi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu