De fiecare dată când făceam o faptă bună mai specială sau mă comportam foarte bine în anumite condiții ai mei mă recompensau cu ceva. De cele mai multe ori cărți de colorat, cărți cu imagini și creioane colorate. Așa se face că pe la vreo 5-6 ani, nu cred că mergeam la școală încă, mi se schimba dantura. Problema a fost că mi-a crescut un premolar fără ca cel ”de lapte” să mi se miște măcar. Și uite așa am ajuns la dentist. Pe vremea aceea locuiam la țară. Ne-am dus la cel mai apropiat cabinet stomatologic, și anume în comună, și acolo dentistul și-a dat seama ce e de făcut. M-a dat el cu un spray anestezic, dar pe vremea aceea nu se știa că eu sunt destul de rezistentă la anestezie (cel puțin cea dentară). După ce a dat cu spray-ul respectiv (o raritate la vremea aceea) s-a apucat de treabă, și anume să-mi scoată premolarul de ”lapte” pentru a-i face loc celui definitiv. Zis și făcut, doar că pe m...